Poveste de Arlberg (II)

Cum am promis, revin.

In primul rind trebuie sa-l mentionez pe super fotograful grupului, Mr Laur. Lui ii datoram o buna parte din cele 3000 de poze din care trebuie sa ma chinui sa fac o selectie decenta (blesteme stick-ului de 2Gb). Tot lui ii datoram citeva instantanee pe care ochiul (si aparatul) nostru profan n-ar fi putut sa le surprinda si nu in ultimul rind cele citeva cuvinte la obiect (si desigur poze) din blogul personal.

Tot la categoria laude mai intra domnul Mitza care ne-a urmarit din mers cu aparatura lui de cyborg. D-acolo au rezultat ceva zeci de minute de filmari (helmet camera, desigur) care o ne prajeasca creierii si ochii pina le taiem si montam.

Ar mai fi de spus despre placa si legaturile rupte a lui Lucian (nu uitam insa trinta magica ce a initiat procesul), despre emitatorul Lupu si receptorul Jumbo (doizece, doizece, sloboz), despre curajul Corneliei de a se avinta dupa doar 15-20 zile de dat pe placa in coclauri si zapada necoafata, despre Saqe cea-doar-pe-pirtii-plimbata-dar-in-powder-bucurata-si-in-teleschi-urcata, despre coasta indoita a Iepurelui si genunchiul meu “ala bun” care nu mai e deloc bun.

Mai e de zis? Mai e.

De snow patrol-ul care nu ne lasa s-o luam pe unde vrem si de portita ce ne-a dat-o totusi dar n-am folosit-o (if i catch you, you’ll be charged 200e each), de cei 3 morti si citiva raniti in avalansele din Rendl si Lech (unde ne dadusem noi c-o zi inainte de nenorocire pe zone inchise), de frigul din casa babei Schroter.

Mai am, mai scriu (sa-mi aduc aminte peste ani).

Ursu cel dirz, cel sociabil si cu pantalonii-n vine, Lucia saraca (deh, pe ea o paste o ligamentoplastie) , elevul Irina care nu mai are mult si-l intrece pe profesorul Inut, Camelia cea care poate mai vine si Andreea cea ghinionista (cum sa-ti nenorocesti glezna pe uscat inainte de vacanta?). Sorin e cumpatat/echilibrat iar Hanna n-are caciula.

V-am pupat.