Dynastar Legend Pro

He-he, mi-am luat jumbo jet-uri!

[edit February 19th 2007]
La cererea fanilor si pt binele comunitatii iata ceva pareri-cuvinte despre produsul mai sus mentionat.

Iete drace ca m-am spurcat! Eu (iremediabil fan Volkl), eu (ce suferit-am cind americanii de la K2 i-au cumparat pe nemtalai), eu (care nu prea-s incintat de imaginea Quicksilver) imi luasi Dynastar Legend Pro.
De ceva vreme (dupa experientele La Grave si Chamonix) ma tot batea gindul unor schiuri mai lungi si mai late. Alternative multe nu prea aveam: K2-urile lui Seth Morrison mi-au parut ff moi si balanganitoare (cu toate ca omu-i pt mine aproape olimpian), Rossignol-ul avea iz de consumism (chiar daca se numeste Bandit), Atomic Big Daddy, Head Mojo si alte prostii nici nu m-as fi obosit sa le incerc.

Ce ramine, ce ramine? Pai Volkl si Dynastar, normal
Sa le luam pe rind.
Volkl: Karma, Mantra, Gotama. Karma am (super ski, dar muntii seriosi cer ceva mai lat), Gotama cica-s moi si flutura tare pe pirtie (mi-au spus asta ambii proprietari de Gotama pe care-i cunosc). Raminea Mantra ca varianta de studiat.
Dynastar: Legend Pro, schiul lui dom’ profesor Trandafir (am fost mereu convins ca se da bine nu din cauza schiurilor. huh, sau o fi de la schiuri?). Mi-a ramas gindul la ele inca de la Chamonix, tara si patria lor (chiar scrie mic si discret pe ele “Made in Chamonix, Mont Blanc Valley”). Smecherie.

Ma rog, la St Anton dau peste ceva test center. Bag citeva combinatii piste/offpiste cu niste Dynastar 8000. N-am inteles nimic din ele. Nici strut nici camila. Ceva mai incete in reactii decit Karma-urile mele dar nimic special in off-piste (nici n-aveau cum, cu 79 la mijloc). In schimb excelente la viteza, stau lipite de pirtie. Or fi oare schiuri de cross?
M-am lamurit, le schimb repejor pe mult-doritele Legend Pro. Recunosc, mi-a facut bine acomodarea pe 8000, Pro-urile sint si mai greu de initiat. Dau cu ele citeva ture pe pirtie si putin pe margini sa le cintaresc potentialul. Radius mare, mult mai dure decit ale mele Karma, citiva cm in plus la lungime ma cam fac sa ma intreb daca chiar am picioare si tehnica de astfel de scule profesionale.

Pin’ la urma imi fac curaj de-o tura adevarata pe coclauri (zapada semi-grea si usor compactata. fara crusta. zone virgine dar si cu urme).
Mama-mama, cum sa descriu senzatia? Stiti reclama cu samponul care adauga wow parului meu? Cam asa si cu lemnele astea.
Pe zapada mare si panta moderata (max 30-35 grade) stai pur si simplu pe ele si le lasi sa alunece. Drept sau mai rotesti putin pt niste viraje uriase. Ca si cum ai conduce un autobuz. Pe pante mai abrupte sau in culoare inguste trebuie sa muncesti ceva mai mult la ele dar isi pastreaza feeling-ul de lucru sigur si motor subturat. Cel mai bine cred ca am reusit sa le prind caracterul cind m-au intrebat ai mei prieteni boarderi cum e cu schiurile cele noi. “Parca m-as da cu ratracul” le-am zis si asa le-a ramas numele: ratrace.

In prima zi m-am dat pina s-au inchis instalatiile asa ca le-am mai pastrat o zi. Le descopeream din ce in ce mai mult. Incet-incet am inceput sa ma descurc binisor cu ele si pe dimburi (e adevarat, nu la fel ca cu vechile Karma) si pe pirtii aglomerate (fiind destul de greu de initiat, e cam greu sa ocolesti in ultimul moment jaloanele vii din zonele de acces). Cit despre powder ce sa zic, totul s-a transformat in extaz. Au disparut durerile ingrozitoare din cvadriceps, boarderii plutitori si vitezomani au ramas departe in spate, sariturile au capatat aterizari mai sigure iar unele zone inguste puteau fi abordate in viteza-teava directa.

Ma rog, ce mai vorba lunga, eram addicted. Sfirsitul zilei doi de test: multumesc, au fost grozave. Nu vrei sa cumperi? Hm, zic din politete, cit costa (stiam ca-s pe la 650)? Imi scoate o pereche din raft, le intoarce cit sa vad eticheta cu 649 euro. Imi vede fata trista si-mi zice: oo, stai, ca asta nu-i pretul pt tine, asta-i pt lumea de rind (mai sa fie, ce dracu oi fi eu asa important… ma linistesc, tehnici de vinzare). Pot sa ti le dau cu 470. Hopa, devine interesant! Din care imi scazi 59 cit ti-am platit pt test, corect? Desigur. Buun, deci pe schiuri iti dau de fapt 411, corect? Sure, my friend. Super deal. Done. Imi muta si legaturile pe gratis.

Cam asta-i povestea Legend-urilor mele. Combinatia e oricum letala pt cumparator: test, pret, aura si imaginea brandului, pro-rider Dynastar Ion Trandafir, Made in Chamonix, etc, etc. Parca doar vopseaua-i nasoala, imi placea mult mai mult cum arata modelul de anu’ trecut. Aaaa, si apartenenta la Quicksilver ma enerveaza: sper sa nu apara Roxy Legend Pro.